Israel într-o aşteptare
A celor mai neprihăniţi
Era ca şi o sărbătoare
Dar fără oaspeţii doriţi.

Fecioara-n Nazaret spălase
Şi-şi curăţise casa ei.
Prin flori de albe chiparoase
Zburau perechi de porumbei.

Sabatul n-aducea odihna
Celor ce încă mai credeau
Că Mesia le-aduce tihna
Deşi atâţia sufereau.

Ei nu aveau de loc scăpare
De sub acel greu jug roman.
Iehova le-a adus salvare
Dar azi li s-a făcut duşman.

Ei tot în grupuri şi partide
Prea împietriţi s-au împărţit
Cu feţe acre şi livide
Ce-ascund un chip îmbătrânit.

Nu sunt prea mulţi evlavioşii
Care în David mai credeau.
Erau câţiva cu credincioşii
Ce pe Mesia-L aşteptau.

Cu Simeon şi Ana-n Templu,
E Zaharia, preot sfânt.
Şi ei toţi sunt ca un exemplu
Pe-al Israelului pământ.

Între ei toţi e şi Maria,
Fecioara-n care licărea
Speranţa că vine Mesia
Şi-atuncea-i va elibera.

În Nazaretul de-altădată,
În casa ei ea se ruga
Cu inima din piept curată
Şi Dumnezeu o asculta.

Deodată-un înger plin de slavă
Veni din ceruri chiar de sus
C-o veste sfântă şi grozavă
Că ea-L va naşte pe Isus.

Nici nu putea ca să-l privească
Şi nu înţelegea deplin
Cum va putea ca ea să-L nască
Pe Fiul Tatălui divin.

Dar îngerul Gavril îi spune
Că Duhul Sfânt o va umbri
Şi printr-o tainică minune
Pe Mesia-L va zămisli.
*
„Mărire Ţie, Doamne sfinte,
Pentru minunile cereşti
Ce nu le pot pune-n cuvinte
Să Te descriu aşa cum eşti!

Tu ai venit la mine-n casă
Ca mântuirea să-mi aduci.
Aştept ca roaba Ta sfioasă
La capăt planul să Ţi-l duci.

Poporul Tău încă Te-aşteaptă
Să împlineşti ce i-ai promis
Cu-a Ta Împărăţie dreaptă
Ce va veni din Paradis.”