Iosif şi Maria-n Templu au uitat de-al lor Isus
Şi atraşi de-acea mulţime în mulţime s-au tot dus.
Tot aşa şi noi de lume vom putea să fim seduşi
Când dictează-n viaţa noastră cei ce de Satan sunt puşi.
Ar fi trebuit să aibă ochii numai la Isus
Şi să nu le fure nimeni gândul nici chiar în apus.
El, Isus, adolescentul deodată-a dispărut
Iar părinţii un examen chiar atuncea au pierdut.
„Unde ar putea să fie? Ce Copil şi ce exemplu!”
Îşi ziceau cu disperare Iosif şi Maria-n Templu.
Peste tot Îl căutară printre rude şi vecini.
Însă El era în Templu, nu era printre străini.
L-au găsit. Ce bucurie! ... E izbânda vieţii lor.
Nu-L mai pierdeţi iar pe Domnul printre rude din popor.
Dar Isus nu Se pierduse. Ei doar L-au pierdut pe El
Cum se-ntâmplă câteodată nu doar pentru Israel.
El era cu-nvăţătorii şi punându-le-ntrebări
Iar părinţii Îl pierdură pe-ale vieţii lor cărări.
Să privim la paşii noştri, sunt ei oare cu Isus?
Sau ne-am cam pierdut de Domnul când e ziua spre apus?
Lecţia ce se impune s-o-nţelegem toţi acum:
Domnul nostru niciodată nu S-a mai pierdut pe drum.
În Eden prima pereche acuza pe Dumnezeu.
De-atunci şarpele, vicleanul, ne înşală tot mereu.
S-a ajuns ca pân’ la urmă chiar Fiul lui Dumnezeu
Să suporte blamul nostru sus pe cruce-n chinul greu.
Doar aşa străvechiul şarpe, Diavolul s-o spunem clar,
A fost denunţat pe cruce şi zdrobit sus la Calvar.
El este monstrul minciunii din Eden până acum
Că omul dacă mănâncă n-o să moară nicidecum.
Milioane de morminte dovedesc că a minţit
De aceea sus pe cruce chiar şi Mielul a murit.
Însă moartea Lui e una ne-ntâlnită pe pământ.
Ea e preţul mântuirii către Dumnezeul sfânt.
Moartea lui Isus pe cruce ne-a salvat din grea robie
Liberi suntem de păcate c-o eternă bucurie.
Prin păcat eram daţi morţii. Legea ne-a dat condamnarea
Însă Mielul cu-a Sa moarte ne-a adus din cer iertarea.
Trupul da, e supus morţii, însă Cel ce-a înviat
Ne va da răscumpărarea printr-un trup glorificat.
Deci, să-L aşteptăm cu toţii optimişti şi-ncrezători
Că-n curând o să Se-arate cu sfinţii biruitori.
Să lucrăm cu bucurie şi să fim toţi plini de Duh
Pân’ la fericita clipă a-ntâlnirii din văzduh.