Mirele ceresc Mesia
Îşi lăsase-n ceruri Casa.
El avea şi-Mpărăţia
Însă Îi lipsea Mireasa.

Miri au fost destui pe lume.
Dar ce mire a plătit
Chiar cu viaţa lui anume
Dorul ce l-a răvăşit?

El să sufere ocara,
Chiar şi moartea-n chinul greu
Într-un trup topit ca ceara
Despărţit de Dumnezeu?

Ce mire îşi ia mireasa
Numai dintre păcătoşi
Ce-i fac de ruşine casa
Şi sunt doar de vicii roşi?

Iar el gura să le-o-nchidă
După cel mai greu proces
Să urce plin de obidă
Sus pe cruce să fi-ales?

Tatăl Său Îi dăruieşte
Chiar din lumea cea de jos
O mireasă care creşte
Mirelui Isus Hristos.
*
Noi suntem acea mireasă
Cu-ndoieli şi cu păcate
Ce-am plecat de mult de-acasă
Pe cărări întortochiate.

Am ales lumea vulgară
De distracţii şi-mbrânceli
Ca să ştim cum e afară
Într-o lume de-ndoieli.

Unde sigur nu-i nimica:
Nu mai e nici Dumnezeu
Nici evlavia, nici frica,
Doar o lume cu tupeu.

Şi sfidând iar Cartea sfântă,
Pe-Autorul ei etern,
Ne-am lovit de-o soartă cruntă:
Suntem un robot modern.

Dar Hristosul învierii
Ne-a ieşit din nou în cale
Cu speranţa înfierii,
Cu senin în loc de jale.

Cum spre Toma altădată
Rănile L-au scos din casă,
El revine, ni Se-arată
Ca să fim a Lui mireasă.

Ne-am lăsat de-orice minciună
Dintr-o lume zgomotoasă
Şi-am venit de voie bună
Ca să fim a Lui mireasă.

El ne-a dat deplin iertare
Ne-a spălat prin al Său sânge
Ca s-avem răscumpărare
Prin iubirea-i ce ne strânge.

Plini de cântecul iubirii
Noi îl aşteptăm pe Mire
Cu mireasma mântuirii
Cea din dulcea Lui privire.