Grâul şi neghina sunt două cărări în lume
Şi pe care orişicine trebuie să le asume.
La-nceput asemănarea dintre cele două fire
Va crea impresii false, şi sigur dezamăgire.
Doar la secerat vedea-vom adevărurile clare
Grâul grabnic se va strânge în vestitele grânare.
Iar neghina-i destinată focului ce nu se stinge
Să se vadă pân la urmă adevărul cum învinge.
Grâul are legătură cu lumina fără pată
Ce pe toţi ne luminează cu o inimă curată.
El e Pâinea minunată ce S-a coborât din slavă
Să ne-arate separarea care-i dintre grâu şi pleavă.
Din cuvintele Scripturii bezna neagră-i cu neghina,
Nu primeşte Adevărul şi-a urât mereu Lumina.
Pe minciună se bazează toată propaganda urii
Ce-a respins credinţa sfântă din cuvintele Scripturii.
Ni se cere să alegem între grâu şi-ntre neghină
Ne păstrăm în noi păcatul pretinzând că n-avem vină?
Sau venim cu el la cruce lângă-un „Bob de grâu” ce moare
Ca din suflet, cu căinţă, să-i solicităm iertare?
„Grâul” tuturor ne spune despre-o sfântă misiune
Ce-o avem în astă lume prin Cuvânt şi rugăciune.
Fără grâu mor toţi flămânzii, fetele şi cu băieţii,
Dacă nu-L vestim pe Mielul ce ni-i astăzi Pâinea vieţii.
Pe de altă parte lumea e ca lanul cu neghină.
Oameni înşelaţi de duhuri la ce-i pământesc se-nchină.
Nu le pasă de credinţa în Isus Mântuitorul,
Ci spre idoli toţi aleargă ca să-şi afle viitorul.
Nu se-alătură Miresei lui Isus ce este gata,
Ci ei toţi îmbrăţişează, prin păcat, Prostituata.
Noi ştim că Isus, prin Duhul, o Mireasă sfântă are,
Însă nu şi Babilonul care merge la pierzare.
Duhul Sfânt vă iese-n cale chiar acum, iubiţi prieteni,
Nu-L lăsaţi să vă tot cheme în zadar ca vântu-n cetini.
Să deschideţi cu grăbire Mirele ceresc ar vrea
Ca în cer să-I fiţi Mireasă când El Se va arăta.
E plăcut acum prilejul. Oare de ce să-l rataţi
Când în ceruri vă aşteaptă sute de surori şi fraţi?
Iar în clipele Răpirii când Isus Se va ivi
Noi, respinşi de omenire, numai Lui Îi vom sluji.