De la Betfaghe spre Sion, agale,
Pe măgăruşul blând, spre înserate
Venea Isus înconjurat de gloate
În chiote şi-n cânt de osanale.

Şi-ncet, parcă neaparţinând de turmă
Se-apropiară nişte Greci cu vază
Oprindu-l, cu-ndrăzneală şi emfază,
Pe Filip, ucenicul de la urmă.

"Domnule, arată-ni-L pe Isus -
În amfiteatrele cucernicei Athene
Şi-n curţile scolastice elene
De El, cu reverenţă ni s-a spus!

Noi suntem fiii lui Aristotel.
Cu datini vechi ni-s tălpile-ncălţate
Compas prin vremi şi Mag ne e Socrate,
Dar am dori să-L întâlnim pe El!

În Cortul întâlnirilor de seamă
Noi căutam misterul a-l cerni,
Dar învăţăm şi sacrul a-l iubi
Cu-o umbră de evlavie şi teamă.

În sinagogă ne-adunăm mereu.
Din Legea voastră crezul nost' se naşte
Şi la acest aşezământ de Paşte
Venim să ne-nchinăm lui Dumnezeu!

Am vrea şi noi cu inime setoase
Din Adevărul lui Emanuel
Acest învăţător din Israel
Să adunăm fărâme luminoase.

Am auzit din gura tuturor
Că-n ochii Săi sunt tainele vieţii
Pe faţa Lui stau zorii dimineţii
Şi-n graiul Său e har izbăvitor.

Chiar Cărturarii voştri atestară -
Acei deprinşi de prunci cu-nvăţătura
Şi-mbătrâniţi în mână cu Scriptura
Că vorba Lui în suflete coboară.

De parcă bucuria le murise
Ne-au spus răstit, cu feţele ca ceara,
Cum vin la El mulţimi din toată ţara
Cu păsuri mari şi cu noian de vise..."

*

Isus ştiind că Îi sosise ceasul
Să Se cufunde în adâncul groaznic
Şi voitor să-nceapă noul praznic
Îşi ridică către Iubire glasul:

"Neprihănitule Părinte, Te slăveşte
Cu Duhul ascultării Mă atinge
Prin jertfa Mea al urii foc îl stinge
Şi lumea din păcat o mântuieşte..."

*

De la Betfaghe spre Sion, curată,
Cu soarele în straiul lui de seară
Spre crucea mântuirii ca să moară
Trecea Lumina cea adevărată.

Şi mulţi iudei şi greci luară-aminte
În zilele de praznic ce urmară,
Şi-aceia ce pe Domnul căutară
Se îmbrăcară în podoabe sfinte.

Întreaga lume-ar trebui să vază
Iubirea care-i neţinută-n frâu,
Miracolul grăuntelui de grâu,
Lumina care veşnic luminează.

Întreaga lume-ar trebui să vină
Cu pâlcul de iudei smeriţi şi grecii
Să scuture povara fărdelegii -
Să vină omenirea la Lumină.