O, dacă Frate drept Tu mi-ai fi fost,
Pe uliți Te-aș opri, Te-aș săruta,
Și nimeni nu m-ar lua la rost-
În casă-apoi, la mama, Te-aș chema,

Cum să Te ospătez, m-ar învăța:
Cu must din rodii, vin înmiresmat,
Care adapă, crește patima:
Și-așa, Tu m-ai fi-mbrățișat…. .

O, fete din Sion, să nu stârniți
Iubirea, ci să vină -n ceas de rut!
„Iată pe doi îndrăgostiți: uniți
Se suie din pustie; cine sunt?”

„O, te-am trezit la viața inimii,
Acolo unde Eva te-a născut,
Sub mărul de ispite-al patimii,
Acolo noi ne-am cunoscut…

Pune-mă ca o pecete pe piept:
Iubirea-i triumf peste moarte!
Sigilează-mă pe brațul tău drept,
De iad, de gelozie, să n-am parte! .”

Amorul divin e mai prețios
Decât orice-avere din casă!
Cu bani nu-L poți mitui pe Cristos:
El îți vrea inima valoroasă!

Torente reci nu sting Dragostea,
Și fluvii nu pot s-o înece!
În veci rămâne doar Iubirea,
Când lumea aceasta va trece. .

Avem o soră mică, imatură,
Necoaptă încă pentru-amor:
Cum s-o păzim, în ce armură,
Când îi vor veni pețitori?

De-ar fi neclintită -un zid,
I-am face un turn de-apărare,
Am arma-o cu zimți de argint:
Vrăjmașii să-i moară pe-afară!

De-i sprintenă și cam jucăușă,
Din cedru, facem drugi și zăvoare
S-o închidem, așa, ca pe- o ușă:
Astfel, vom păstra-o fecioară!

Mireasa cântă că e murul Lui,
Cu două turnuri de-apărare,
De-aceea-n viziunea Mirelui,
Ea are pace, binecuvântare…

„Via sfântă o păzesc pentru Tine,
Fără plată, cu chin, o, Rege sublim! ,
Revino, peste munți de suspine,
Întoarce-Te, sărind, o Cerb Divin!


Și Duhul, din Mireasă Îți spuse:
„Revino, o, Doamne Isuse!”
Amin, amin!