Omule unde alergi? Ce tot cauți și nu găsești?
De ce ești încrâncenat și-ai uitat să mai zâmbești?
Spune-mi, oare ce comoară speri că vei găsi cândva
Ca să merite efortul care-i însăși viața ta?
Vezi cum zilele se duc... timpul trece... nu mai vine
Anii tăi se înmulțesc... când ți-e greu... când ți-e mai bine
Și deodată te trezești că e drumul la sfârșit
Și tu n-ai trăit destul și destul nu ai iubit...
Omule e trist ce-ți spun însă unde-i viața ta?
Ai muncit... ai strâns averi... ai știut a alerga
Însă vai, în amintire nu găsești ce-i mai frumos:
Un surâs... un ”te iubesc”... nici chiar cerul luminos...
Azi aș vrea să te opresc... să m-asculți numai o clipă...
Lasă-ți sufletul să zboare... visului să-i dai aripă
Și privește către stele... vezi cât sunt de minunate?
O, dacă-aș avea putere ți le-aș dărui pe toate
Să aduc în viața ta un crâmpei de rai, de cer
Să-nflorească fericirea într-un trai ce-i efemer!
Lasă bogăția lumii... umple-ți inima de dor
Caută frumusețea-n toate chiar și-n cel mai negru nor
Și atunci vei înțelege că cea mai de preț comoară
Este cea ce-o porți în suflet care inima-nfioară!

Vulcan-15-11-2019
Mary