Toamnă, eşti pe picior de plecare,
Cu ploi şi vânt te războieşti acum,
Ne- mbrăţişezi cu braţele taifun,
Vrei să mai stai, despărţirea doare,
Şi mai vrei să-mprăştii al tău parfum!
Prea generoasă toamnă ne cam speli,
Cu lacrimi pe aburinde geamuri,
În pomii dezgoliţi ţeşi aleanuri,
Frunza lor o rătăceşti prin livezi,
Bătrână toamnă de ce plângi şi tremuri?
Aveai strai frumos de sărbătoare,
Şi bogăţie multă hărăzită,
Te credeai stăpână, fericită,
Pe toţi i-ai alungat din cuibare!
De vină eşti toamnă negândită!
Degeaba plângi păcatele tale,
Degeaba, vremea e târzie!
Ne va îmbrăca-n alba mantie,
Domnul sfânt din cerurile Sale,
Că doar Iubirea Lui pe veci ţine!
Amin!