Ai rămas Doamne - " Sihastru ",
Numai Tu, doar Tu cu Tine,
Lângă vasul de-alabastru
care mir de nard conţine.

Nu i-au înţeles menirea
nici duşmanii, nici ortacii,
Dau să-i plângă risipirea,
Într-un preţ de-argint - săracii -

Înţelesu-acestei taine...
Ungerea de preoţie.
De la cap, pe barbă, haine
Răspândind mireasmă vie.

Stă-mplinirea vremii, ceasul
dragostei Adevărate,
Curge Mirul, s-a spart vasul
peste mii, mii de păcate.

Este clipa demiurgă,
Să ne-mbrăţişezi pe toţi,
Vasul spart dă har să curgă
miruindu-ne preoţi.

Stă Hermonu-n stropi de rouă
Golgota în mir de nard.
Hai spre-această taină nouă,
Ieşi din flăcări ce te ard,

Este mir de-ngropăciune
pentru eul păcătos,
De-ngropare, dar pot spune,
De-nviere cu Cristos.

Nu-l cuprinse cimitirul
pe de-a-ntregul pe " Sihastru ",
Căcă s-a-mprăştiat - ca mirul
vasului spart de-alabastru.

Ne-a-nveşnicit efemerul
şi ne-a-nvrednicit deplin,
Să fim cetăţeni în cerul
marii moşteniri. AMIN