COMOARA din VASUL de LUT

Unui vas de lut i-ai făcut cinste
Să vii să locuiești în el,
În pulberea din drum, în tină
Acolo vrei TU DOAMNE să trăiești?

Nu are merit, nu are faimă
E doar o mână de pământ,
Purtat încolo și încoace
Prin ape, arșiță și vânt...

E plin pridvorul, e plină casa
Cu felurite vase de aur și argint
Meșteșugite cu multă măiestrie
La ele nu vrei DOAMNE să te uiți?

Cum? Într-un colț în tindă
Stă un vas de lut uitat de lume
Și din ceruri DOMNUL mâna întinde
Spre acel lut frământat de vremuri.

Din atâtea minunății de vase
TU te uiți cu milă și îndurare
La crăpăturile prin care
Vasul pierduse a sa valoare...

ÎL iei ușurel în mâinileTALE sfinte
Ce încă poartă urma crucii
Te uiți la el cu drag și printre lacrimi
Tu te decizi să îl binecuvânți

În lutul frământat de vremuri
Tu turni din untdelemnul sfânt
Repari, restaurezi îndată
Ești cel mai mare meșter făurind!

Dai cinste unde lumea a pus ocară
Ștergi toate urmele de ploaie, arșiță și vânt
Din ceruri te uiți cu bucurie
La comoara ce-i purtată într-un vas de lut!

Soli Deo Gloria!

HalleluYah!

Gina Stefania Stef,
18.11. 2019