A plecat în grabă vara
Cu al crinilor parfum,
‎Luna-i palidă ca ceara,
Frunze moarte zac pe drum‎.

Plânge ploaia printre ramuri
Ce se leagănă-n mirare
Şi îmi bat discret în geamuri
‎Ca-ntr-o tainică chemare.

Suflă vântu-n ramuri ude
‎Incantând prelungi litanii,
Plec urechea, slab se-aude
Susurul cu şoapte stranii:

"Vin nori negri peste lume
Vânturi reci nori grei adună,
‎Picurii de azi” îmi spune:
“În curând vor fi furtună! ‎"

Ropotul se înteţeşte,
Ploaia curge în pâraie,
Spaima-n suflet încolțeşte,
Simt a inimii bătaie.

‎Doamne, teama mi-o alungă,
Mai dă-ne puţin răgaz,
Furtuna să nu ne-ajungă,
Pune răului zăgaz!