Cască hăul gura, alunecăm în râpă,
Ne încolţeşte g-ul, ne-mplinirea ţipă,
Ne înălţam spre culme şi n-am privit "napoi
Dar ne-a sorbit bulboana vârtejului din noi.

Ca roiul de lăcuste gânduri ne-mpresoară
Stingând apusu-n flăcări, ca lumini de ceară,
Fără Tine Doamne, nu vom răzbi prin neguri,
Dar Tu, Lumină Vie, nu-Ţi laşi pruncii singuri.

Sunt aripile frânte Isuse şi ne dor,
Cu lacrimi de căinţă Îţi cerem ajutor,
Noi ştim că orice rană, oricât ar fi de grea,
Întâi Tu ai răbdat-o, e-nchisă-n rana Ta.

Chiar dacă nu-ntizi mâna, Cuvântul nu-l cobori,
Un gând al Tău ne poate lua de subsuori.
Ridică-ne Isuse în Dragostea dintâi,
Acolo-n focul sacru, în râvna de-a-Ţi sluji.

Vindecă Doamne spira gândurilor noastre,
Fii la cârma navei când trecem printre astre;
Atâtea-ngrijorări ţin Calea-n ceaţă groasă...
Cu inima de prunc ajunge-vom Acasă.