Sonetul Legământului

După ce-n credinţă mi-am format un crez
Privitor la scumpa şi frumoasa mântuire
Prin Domnul Hristos şi a Lui neprihănire,
Într-o noapte, m-am convins să mă botez.

Fiind anii prigonirii trebuia ca să veghez
Să nu afle nimeni starea mea de fericire
Căci persecutorilor le-ar fi dat de ştire...
Cu atenţie trebuia să umblu, să veghez.

În tăcerea unei nopti de Mai cu lună plină
Când salcâmii-n floare îşi lasă parfumul,
Noi ne strecuram la apă, unul câte unul,

Spre-a nu fi văzuţi în frumoasa ei lumină,
Să părem suspecţi, că s-ar face un botez,
Însă Domnul ne-a păzit în al nopţii miez.

Flavius Laurian Duverna
21 noiembrie 2019