Sonet de Aprilie I

Cu primii ghiocei a trecut şi luna Martie
Şi multe inimi s-au bucurat de viaţă iar,
De-atâtea flori ce zilnic tot mereu răsar
Înfrumuseţând nespus şi luna lui Aprilie.

Când mugurii îmbobociţi pe crengi apar,
Şi când vântul jucăuş, molcom le-adie,
Îţi saltă inima în piept de-atâta bucurie!
Vrei ca să priveşti mereu tabloul lapidar.

E-aşa, un cânt de păsărele printre crengi,
Şi-un ciripit frumos în glasul mulţumitor!
Şi dacă stai s-asculţi, dintre toate înţelegi

O stare de bucurie în spaţiul lor înfloritor,
Ce tărie îţi trezeşte dacă vrei ca s-o alegi,
Picurând în suflet trilul ca un leac alinător.

Flavius Laurian Duverna
01 aprilie 2013