Sonet de Decembrie II

Cu temperaturi scăzute şi zilele-n micşorare,
Cu frunzele-ngălbenite şi-n mantia-i argintie
În brumă fiind îmbrăcată, a trecut Noiembrie,
Cu cerul ei plumburiu pentru păsări călătoare.

Astfel, ea a cedat locul, şi-a venit Decembrie,
Prima lună de Iarnă, peste tot cu-albul covor
Ce-aduce mari satisfacţii, şi bucurii tuturor,
Care au gătit sămânţa şi-au semănat-o în glie.

Sub plapuma de zăpadă, firele ce-au încolţit
Primesc zilnic energia, care şi-o acumulează,
Ca să iasă-n primăvară, cu paiul verde-ntărit,

Cu tendinţa spre belşug, spre care evoluează
Sub forţa Dumnezeiască care toate Le-a zidit,
De-a ţine semănătorul cu conştiinţa sa trează.

Flavius Laurian Duverna
01 decembrie 2012