Sonet de Februarie I

În veşmânt bogat de-argint, a trecut Ianuarie
Îmbrăcată în strai alb, a anului mândră regină,
Şi pământul l-a-nvelit peste-a frunzelor rugină
Cu albul ei imaculat, extins până la Februarie.

Fiind mai micuţă-n zile, cu încredere deplină
A primit Februarie, sarcina, dar nu cu jelanie,
Şi-o va duce mai departe-n final de campanie,
Trecând-o cu uşurinţă, năzuind înspre lumină.

Sub aşternutul cel cald, al zăpezii cea bogată,
Grâul ce-a fost semănat îşi ia seva din pământ,
Nu îşi doarme existenţa, ci din brazda adulată,

Când în prag de creştere, -n line adieri de vânt,
Va începe dezvoltarea, spre roada îmbelşugată,
Menirea-şi va împlini, în grija Celui Prea Sfânt.

Flavius Laurian Duverna
01 februarie 2013