Sonet de Octombrie I

Cu mulţimile-i de roade şi-a-ncheiat Septembrie
Stagiul său sezonier, strângând totul în hambare,
Pregătindu-le din vreme pentru zile de-ncercare
Când timpul se schimbă brusc în luna Octombrie.

Mai puţine zile calde se vor vedea! Noaptea mare
’Şi va extinde cortul său, cu-a ei pânză purpurie,
Când bruma albă şi rece cade-n valuri peste glie
Cu a sa manta de frunze, supuse la transformare.

Sunt o mulţime de lucruri care trec neobservate
Cum au fost orânduite de Cel Sfânt, de Creator,
Şi care se scurg pe rând şi din care omul poate

Să tragă-nvăţături multe, ca pentru-anul viitor,
Mult mai pregătit să fie, să le-ntâmpine pe toate
În lucrarea ce-i revine, mai cu viaţă, mai cu spor.

Flavius Laurian Duverna
01 octombrie 2012