Sonet de Iunie

Sub adierea dulce a zefirului suflând
Îşi mişcă glia câmpurile de smarald,
Să-şi crească spicu-n anotimpul cald
În unduirea lină a lanurilor legănând.

În dimineţi cu cer senin, strălucitor,
E-atât de fascinantă şi frumoasă glia,
De te mişcă pân-la lacrimi, ciocârlia,
Cu imnul ei ce-l suie-n sus răscolitor.

Îţi saltă inima la trilurile ei duioase
Ce sunt ca un omagiu Celui Creator,
Pentru atâtea bunătăţi încântătoare,

Ce le revarsă din câmpiile mănoase
Prin harul Său cel mare şi îndurător,
Ca şi belşug de sfântă binecuvântare.

Flavius Laurian Duverna
20 iunie 2018