Când munca mea se va sfârși,
mergând spre odihnire,
ce fericit voi auzi
duioasa Ta poftire!

Când ostenit îmi voi culca
spre Tine fruntea rece,
ce fericit odihna Ta
asupra mea va trece.

Când fără griji voi adormi
spre Mâine Dimineață,
ce fericit mă va păzi
a păcii Tale față.

În Marele-nvierii ceas
din a odihnei lume,
ce fericit, doritu-Ți Glas,
mă va chema pe nume! …

– O, Scump și Preaiubit Iisus,
cât harul Tău mă ține,
ce fericit și ce supus
mi-e duhul meu în Tine!

Ce fericit și-ncrezător
în Tine-s pe vecie,
pot să trăiesc și pot să mor
cu-aceeași bucurie!