Sosrele urcă dinspre răsărit,
Cu raze poleite-n aur sfinţit,
Cu o mireasmă binecuvântată,
Umple pe deplin inima curată!

Gândul zboară spre Dragostea Agape,
Şi sângele sfânt ce spală păcate!
Iubirea Lui n-a putut fi oprită,
Ea curge-n val de rubin dăruită!

Mâinile ce-au fost īn cuie bătute
Duc vindecare oilor pierdute,
Amprenta Iubirii, Desăvârşirea,
A pecetluit pe veci mântuirea!

Cine aude ecoul din astral?
E dulce simfonie sau hazard?
Cine aude geamătul de moarte,
Şi moartea ce-a înfipt suliţa-n coaste?

Ascultă al necuprinsului tumult,
Vremea-i pe sfârşite, nu mai e mult,
Şi dreptatea judecăţii divine,
Va veni negreşit şi pentru tine!

Amin!