A plâns de-atâtea ori a noastră țară
și încă mai suspină făr' să vrea
cu fiecare fiu ce-i pleacă-afară
și nu-și găsește locu-n ea să stea.

Se frânge-ncet sub multele ambiții
ce caută să-i subjuge pe români.
Țara-i lăsată pradă jefuirii -
renască patriotismul din străbuni!

Au încercat și tot încearcă unii
să-i dezgolească fiii de iubire.
Au reușit doar să-i dezbrace munții
și nicidecum poporul de unire.

Unii-au plătit cu sânge pentru țară -
atâta au iubit-o c-au putut
pe glia strămoșească ei să moară,
ca liberi să le fie neamu-au vrut...

Sunt mulți români în lungul și în latul
pământului, după un trai mai demn.
Nu-i judecați când nu le știți motivul;
nu toți plecat-au pentru-un moft, nedemn...

Și totuși, pretutindeni sau în țară,
românul poartă-n suflet tainic dor.
Chiar dacă mulți pe Dumnezeu ignoră,
am vrea să fim, , o turmă și-un Păstor''!

Te-ndură azi de-a noastră Românie,
adu-ne frații înapoi în ea!
Iar arzătoare-n piepturi să ne fie
credința-n Dumnezeu și dragostea!

Mai sunt români cu dragoste de țară
ce scriu istorii cu al lor condei.
Sunt mulți români înstrăinați pe-afară,
dar Țara nu s-a-nstrăinat de ei!

Galați, 30 Noiembrie 2019,
Cristina Magdalena Francu