Întoarce-te acasă române peregrin,
Oricât o duci de bine, în suflet ai un spin,
Dorul țese flăcări, pe cer e pânza deasă
Și va ploua cu foc, întoarce-te acasă.

Cătune pustiite, ciulini sunt pe ogor,
În vii ciorchini de aur se stafidesc și mor,
Încremenește viața, doar carii rod în grinzi
Dar se vor duce și ei vânduți de hoți flămânzi.

Veniți români acasă, nu-ntârziați vă rog,
Se ruginește plugul, e muntele pârlog,
Bocește ciocârlia, sunt cerbii speriați,
Sub tălpile desculțe comori zac în Carpați.

Doinește-n frunză vântul, veniți acasă frați,
În urme de opincă grâu sfânt să semănați,
Să salvăm o genă din cea mai dulce pâine
Căci fi-va decât astăzi mai amară mâine.

Să deshumăm istorii, ere îngropate,
Cu rădăcini din Iacov, hai acasă frate,
Să vindecăm o țară zidită de străbuni,
Dacă avem Credință vom face mari minuni.

Cu hora unirii să-ncingem roată, roată
Glia strămoșească, o țară minunată
Pe sub cămăși și ii cu râu de lăcrimioare,
Să îngrădim cu piepturi o Românie mare.

Întoarce-te române și jăruie-n tăciuni,
Aprinde o scânteie rămasă din străbuni,
Vreascuri sunt destule pe urme de furtună,
Iar dacă nu ai lux să ai inimă bună.

Ne deshămând copiii de viața la străini,
Vor fi răniți de bice și de cununi de spini,
Umăr lângă umăr să punem sub povară,
Să ne crească pruncii în dragoste de țară.

Îndeajuns ni-i Harul, fii dar mulțumitor
Și Dumnezeu va face o turmă și-Un Păstor,
La un izvor curat, la iarba cea mai grasă
Ne va conduce El, veniți români acasă.

Aș vrea să vă conving, există temelie
Când vom zidi-n Iubire noua-Mpărăție,
E Țara libertății, e veșnicul tărâm,
Desăvârșiți în Isus, ferice să trăim.