De ce ridici la ziduri
Mereu în jurul tău?
Ele n-or să te-ajute
Ci îți vor face rău.
De ce stai izolată
În carapacea ta?
Viața e prea scurtă
Să o consumi aşa.
De ce nu ai curajul
Să-nfrunți orice-ar veni?
Totul ține de tine,
De felul de-a gandi.
Când mintea-i afectată
Şi faptele-s la fel;
Gândeşte-te la Domnul,
Ți-a dat un scop, un țel.
Tu nu trăieşti degeaba,
Ci pentru slava Lui;
Arată, dar, iubire
Şi dragoste oricui.
Implică-te, ajută,
Sunt mulți cu mari nevoi;
Domnul ne-a dat de toate,
Să dăruim şi noi.
Doar în singurătate
Şi nefăcând nimic
Cel rău te amăgeşte
Şi-atacă, câte-un pic.
E foarte importantă
Relația cu El;
Cuvântul, rugăciunea,
Şi postul tău, la fel.
Aşa că, hotărâtă,
Acum să te ridici
Să-ți schimbi gândirea, viața
Şi liberă să zici:
De astăzi înainte
Am să iubesc mai mult,
Mai bună, mai deschisă
Să înțeleg, s-ascult.
Activă, implicată,
Să fiu un om frumos,
Să răspândesc în juru-mi
Mireasma lui Hristos.
Cu tot ce sunt de-acuma
Spre slava-i voi trăi
O viață minunată,
Şi-n greu şi-n bucurii!
Amin.
04 dec 2019
https://pauladita.wordpress.com/