Cântăreţul din frunză
Autor: Ana Haz

O frunză lipită pe-o buză de vânt
Îşi tragănă doina cu sufletul frânt,
Să cânte din frunză cine mai poate?
Lingouri de aur, doine-ngropate...

Este arvuna, sub scoarţe bătrâne
Muguri de doine aşteaptă un mâine,
Dar tu Românie, tu mai zămisleşti
Cântăreţi din frunză, tărâm de poveşti?

Să nu-ngropaţi darul măiestru, divin,
Să nu moară frunza cu doina în sân, !
Cu buze atinse cu jar, triluiţi
Dorul de-Acasă, moşteniri din părinţi.

Sfânt Dumnezeu, desăvârşit eşti Doamne!
Tot ce ai creat este o minune,
În frunză ai pus o scripcă divină
Şi cauţi un om s-o scoţi la lumină.

În roua amară o frunză suspină,
Nu vrea să îngroape scripca divină,
Aşteaptă buze atinse de jar
Să tragăne doina măreţului Har.