Mi-e grea povara, Doamne, e drumul plin de spini
Şi simt pe zi ce trece, aflat printre străini,
Că mi-e trăirea fadă şi sufletul pustiu,
Mă doare orice clipă, cu Tine-aş vrea să fiu!

Mă pierd în dizertații, în felul meu anost
Şi simt că fără Tine, viața-mi n-are rost,
Am alergat întruna să am, s-adun, să fac,
Dar nu am mulțumire, nimic nu-mi e pe plac!

Aş vrea să am în suflet nădejde, bucurie,
Știind că doar prin Tine, ființa mea e vie,
Că orișice-ncercare, mă curăță de zgură,
Tu poți pune iubire, acolo unde-i ură!

Mi-e silă de viața ce o trăiesc acum,
Vino Isus degrabă şi schimbă al meu drum,
Ridică-mă pe stâncă, dă-mi har din harul Tău,
Deschide-mi astăzi ochii, să văd cine sunt eu!

Un spic fără de roadă şi legănat de vânt,
Un vad fără de apă, o mână de pământ,
Tu ești Izvorul Vieții, dai har și mângâiere,
Te rog să-Ți fie milă, să-mi dai din nou putere!

Să pui lumină-n suflet, să am înțelepciune,
Să-Ți înțeleg jertfirea făcută pentru mine,
Să pot ierta la rându-mi ce este de iertat
Şi să nu uit vreodată că-s binecuvântat!

06/12/19, Sabadell- Lucica Boltasu