Lăstarul din Galileea

"Eu sunt Rădăcina şi Sămânţa lui David,
Luceafărul strălucitor de dimineaţă”.
Apocalipsa 22 /16

Marea Galileii și bătrânul Iordan
Se îmbrățișează duios de ani și ani,
Pe maluri, așteaptă noduroșii măslini
Un Lăstar cu Rădăcina în înălțimi.

Pe aripi de vis sosesc și eu în noapte;
Stelele nu se zăresc, doar umbre, șoapte,
Căci suspină măslini cu tulpini uscate:
"-Doamne, ai milă de inimi întristate!"

Din pădurea de cedrii, faimoși odată,
Acum a rămas o tulpină tăiată...
Ochii mei plini de rouă se uită spre câmp:
"-Pune-mi lacrimile în burduf, Tată Sfânt!"

Zorile albe  întârzie să vină,
Turmele plâng, cer de la Domnul lumină:
-"Flori colorate vor mai fi pe câmpie?
Răspunde-mi, Doamne, Stăpân din veșnicie!"

Răsună în noapte o voce cerească,
Tunet și fulger, ce începe să crească:
"-Poporul care umbla în întuneric,
Primește un Far, pe Fiul Celui Veșnic!

Am deschis burduful de ploaie cerească,
Lăstar din tulpină începe să crească,
Rază de slavă peste pământul  uscat,
Lăstarul  lui Isai va fi glorificat!

Floare de lumină în ținutul uitat,
Porumbelul Alb Rădăcina I-a udat,
Privirea de Tată, ca o rază de sus,
Va mângâia obrazul Pruncului Isus!

Lăstarul crescut din tulpina lui Isai
Va crește ca o Floare aleasă de mai,
În jurul Său se vor aduna popoare;
Isus va fi ca un Steag Alb și un Soare! ''

-Lăstar ceresc, noi Te vom uda cu rouă,
Tu dă-ne, Te rog, mântuire  și nouă,
O rază de bucurie sfântă, de sus,
Slavă Îți dăm Ție, Mântuitor Isus!

Raze de slavă, pe cerul întunecat,
Luceafărul -de-zori, pe cer, S-a ridicat,
Răsună printre frunze un cântec voios:
"-E Lumină în lume, S-a născut Cristos!"

În vis, revin pe a inimii câmpie,
Aici, răsare o Stea din veșnicie,
A venit cu mine și Iordanul frumos,
Și un Lăstar minunat pe nume Cristos!

Iordanul bătrân și marea de poveste
Întâlnesc corul sfânt de îngeri în Iesle,
Cântă lumii de Lăstarul fraged, frumos,
De Lumina din Iesle și Pruncul Cristos!