15.

Iată pământu-ţi voi da
Tot la seminţia ta"
Atunci Iacob s-a sculat
Un alt stâlp a ridicat
Locul îl numii Betel
Că Domnul vorbii cu el
Si mai mers-au ei câtva
Până împlinitu-sa
Rahela ca ea să nască
Si acolo să sfârşească
Beniamin el venii
Rahela însă murii
Iacob îi făcu mormânt
Chiar în acelaşi pământ
Siu ca semn că nu-I uitată
Ridică un stâlp dee piatră
Care şi- acum dăinueşte
Si la toţi el aminteşte
Că de Iacob fu iubitră
Foarte mult fiind preţuită
Apoi iacob iar se duse
Si la Isac el ajunse
La Hebbron de unde plecase
Şi de unde îl mânase
Nu fu mult decând sosii
Că Isac şi el murii
Tatăl lui bătrân de zile
Si-ngropat fu cu cinstire
Doisprezece fii, nevasta Lea
Şi cu roaba-I rămânea
Cu turme nenumărate
Toate lui de Domnul date