Sodoma

Într-o zi... caldă de vară
Surmenaţi de drumul lung
La Sodoma-n poartă ajung
Cu soarele înspre-amurg
Doi călători, către seară.

Lot, fiindcă la poartă sta
I-a rugat de-a intra-n casă,
Să-i aibă oaspeţi la masă
Şi-o cinstire mai aleasă
Până când nu s-o înnopta.

Ei vorbind, l-au lămurit -
Spunând c-or dormi afară
Că-i noapte caldă de vară
Pân’ s-o face ziuă iară... -
C-au un plan de-ndeplinit.

Totuşi, la stăruinţele lui
Au intrat pentru-odihnire,
Acceptând cu mulţumire,
Bun prilej... de găzduire
Pentru odihna somnului!

Dar n-au apucat nici bine
De-a se bucura de-odihnă,
C-oameni răi şi fără tihnă
L-au pus repede sub vină,
Prin voci, ca ieşiţi din fire.

Şi-a-nceput să strige tare
Într-un urlet... ca de fiară
Să scoată pe-oaspeţi afară,
Şi-n vorbiri grele, de ocară
Toţi că vor... împreunare.

Lot, însă s-a împotrivit -
De-a nu face acest păcat
Călătorilor, ce i-a chemat
Cu gând bun şi îngrijorat
Pentru a cina. şi dormit.

Când uşa casei s-a-nchis
Toţi, au fost loviţi cu orbire
Şi-au fost puşi în rătăcire
Toată noaptea-n dibuire,
Ea de loc nu s-a deschis.

Atunci îngerii i-au spus:
- Locu-i dat spre nimicire,
Şi c-au şi împuternicire -
De la Domnul, ca-n iubire
Să-L scape, la munte, sus.

Flavius Laurian Duverna
08 decembrie 2019