La strunga clepsidrei clipe dau năvală,
Tropote buiestre sună-n cupa goală,
Sub palele repezi trec zile grăbite,
Tată, când ne naştem ne săpăm morminte.

Asfinţituri frâng a zorilor aripă,
Ziua în amiază cucuveaua ţipă,
Ne scriem testamente cu un gângurit
Iar noaptea ameninţă ziua la zenit.

Îşi strânge sulul vremii trena în nucleu,
Secunde comprimate la cântar trag greu,
Un taler spre ţărână, celălalt în sus
Cu omul nou ce-aşteaptă să vină Isus.

Se fărâmă casa, ne-ntoarcem la-nceput
În alergarea noastră meteori de lut
Ne trasează traiectorii fumigene,
Roua Dragostei mai scânteiază-n gene.

La strunga clepsidrei bobul cel din urmă
Nu te mai aşteaptă să te-ntorci la turmă,
Nu sta-n nepăsare, nu mai zăbovi,
Poate chiar la noapte Domnul va veni!