Tată bun avea să fie pentru
Pruncul sfânt, Isus!

Viața lor era frumoasă,
Iosif era iubitor;
Maria, blândă, sfioasă,
La el găsea ajutor.

Iosif, harnic, chibzuit
Soția mult și-o iubea.
Responsabil, hotărât,
Să stea aproape de ea.

Fecioară știa că este
Rușine, nu i-a făcut.
Îngerul i-a dat de veste
El l-a aprobat tăcut...

Cu răbdare aștepta
Sorocul să se-mplinească
Și Maria, soța sa
Pe Pruncul cel sfânt, să-L nască.

Doar ei doi taina știau
Viața lor era frumoasă,
Căsnicia își urmau
Stăteau în aceeași casă.

Maria își amintea
De vestea ce a primit,
De îngerul ce-i vorbea,
De Pruncul cel preaiubit

Și se întreba mereu,
Oare, de ce-a fost aleasă
De Tatăl, de Dumnezeu
Pe acest Prunc sfânt, să-L nască?

Dacă așa a fost hotărât,
Ea va sta în ascultare
Căci un înger a venit
Să-i aducă vestea mare.

Duhul Sfânt a-nvăluit-o,
Peste ea a coborât
Iar Tatăl a-nvrednicit-o
Să-L nască pe Pruncul sfânt.

Iosif nu a refuzat-o
Și-a adus-o-n casa lui
Cum pe ea a înștiințat-o,
Așa i-a vorbit și lui.

Maria nu a cârtit
Ci totul a acceptat,
Drept la înger a privit
Și tot a încuviințat.

Era tare fericită:
Un copilaș va avea!
De îngeri era păzită,
Tatăl sfânt, din cer veghea.

Iosif s-a mai liniștit
Când taina ei a aflat;
Acum era mulțumit
De tot ce s-a întâmplat.

Tată bun avea să fie
Pentru Pruncul mititel.
Plin de har și duioșie,
Va avea grijă de el.

În acest timp au aflat
Altă veste minunată:
Un fiu era așteptat
De-o rudă îndepărtată...

Înspre munți s-au îndreptat,
Spre casa lui Zaharia
Și acolo, și-au arătat
Față de ei, bucuria.

Zaharia și-a lui soață
Pios au întâmpinat-o;
Se aflau față în față
Cu drag au înconjurat-o.

Verișoara, gazda sa
Urări de bine le-au spus.
Pruncul a săltat în ea,
S-a închinat lui Isus.

A fost mare bucuria
În casa ce-au poposit
Unde o vreme a stat Maria
Și-apoi, spre casă au pornit.

Și-a rămas în așteptare
Să-L nască pe Fiul său
Calmă, plină de răbdare,
Ferită de orice rău.

Amin

Câmpia Turzii, 16 decembrie 2019