Psalm

Dopamne eşti din veşnicie începutul Tu îl şti
Mileniul este la Tine aşa scurt ca şi o zi
’nainte ca munţi să fie şi când lumea nu era
Tu erai în veşnicie şi înţelepciunea Ta

Tu întorci omu-n ţărână şi îl mături ca un vis
Anii noştrii se duc Doamne înspre rai ori spre abis
Infrunzesc ca şi o iarbă care creşte, dă-n uscat
Anii zboară ca suveica spre opt zeci de nu-s tăiat

Satură-mă dimineaţa Tu de bunătatea Ta
Şi învaţă-mă Tu Doamne zilele a-mi număra
Inimă înteleaptă dă-ne, ai milă de robii Tăi
Nu lăsa a noastră cale să se ducă cu cei răi

Doamne tu ne înveseleşte câte zile ne-ai smerit
Toată viaţa noastră Doamne cine altul m-a iubit
Stava Ta, a Ta lucrare Tu arată la ai Tăi fii
Şi ne poartă înspre glorii spre a Tale veşnicii