N-aş mai avea nimic de spus
decât : Isus, Isus, Isus,
De zeci de mii de ori aşa,
Întreagă poezia mea.
La alte vorbe să renunţ,
Isus, Isus doar să pronunţ,
Cu sufletul în mii de stări,
Cu ochii ridicaţi spre zări,
O veşnicie şi ceva,
N-aş inceta, n-aş inceta,
N-aş da cuvintelor apus
întru rostirea lui Isus.
Pe Cel fără-nceput, sfârşit,
L-aş proslăvi necontenit.
Îmi oferise pe Calvar,
Viaţă veşnică în dar,
În El încap cele ce sunt,
Spre cel din urmă amănunt,
Prin El vin cele care nu-s...
Ce nume proslăvit: Isus !
Primeşte-mă să fiu mereu,
Serv devotat în lucrul Tău,
Şi azi şi-n vremile ce vin,
Isus, Isus,Isus. Amin