Când simți că nu mai poți să-naintezi
Că lupta e prea mare, că valu-i prea înalt,
Când e prea întuneric tărmul să îl vezi
Și nu mai poți să te încrezi în celălalt...

Când norii sunt de plumb și cerul tace
Iar rugaciunea ta se-oprește în tavan
Când totul este gol și nu mai găsești pace
Și-n toate parcă te lovești de-un paravan. .

Când ochii varsă lacrimi până la epuizare
Și inima-i cuprinsă de-o durere adâncă,
Când te tot saturi să privești în zare
Căci malul ne se-ntrezărește încă...

Tu să-ți aduci aminte, de fiecare dată,
Că nu ești singur în acestă lume
Tu, ești copil de rege și ai în cer un Tată
Ce toate le cunoaște și știe al tău nume.

Și dacă încercarea a venit în viața ta,
Să știi că n-a venit nicicum la întâmplare
Și dacă Dumnezeu a-ngăduit să fie așa,
Să știi că are-un scop cu tine si-o lucrare

Să nu privești descurajat la tot ce-i rău
Nu te gândi că ești uitat fără speranță
Încrede-te chiar azi în Salvatorul tău
Căci doar cu El tu ai deplină siguranță

Ridică-ți capul dar, privește prin credință
El a promis că niciodată nu te va lăsa
Prin El, ridică azi un steag de biruință
Și fii voios că cerul e de partea ta!

Deci nu opri, mergi înainte, drept pe cale
Căci Domnul te iubește ca pe-un fiu
Fii gata să rostești ca Iov în încercare
Da știu, căci Răscumpărătorul meu e viu!