Se-apropie o sărbătoare,
și toată lumea e vioaie:
E nașterea Fiului Sfânt,
din cer trimis jos pe pământ.

Dar, iată, ce se-aude oare,
când oamenii-și spun o urare? :
"Moș Crăciun să vă aducă,
daruri multe, să v-ajungă... "

Dragii mei, acest „moș”, oare,
e motiv de sărbătoare?
Sau Hristos, din veșnicie,
e motiv de bucurie?

Să nu ne-amăgim ca lumea,
să credem și noi minciuna.
Domnul la noi a venit,
fiindcă lumea a iubit!

Prunc, din cer, a coborât,
într-un staul S-a născut.
Nu în casă-mpărătească,
vine să ne mântuiască!

Îngerii din cerul sfânt,
la păstorii cei din câmp,
L-au vestit pe Împărat
Prunc în iesle înfășat.

Daruri multe a primit,
de la magi din Răsărit,
care Steaua au urmat,
pân' la Pruncul minunat!

Și noi daruri vrem să-I dăm,
inima să I-o predăm,
în ea, Domnul, să se nască,
dar pe veci, El să domnească!

Duceți vestea, frați, surori,
ce sunteți colindători,
Mesia, Pruncul din iesle,
S-a născut și nu-i poveste!

Nu e doar povestioară,
veche de odinioară.
Lăsați datini și tradiții,
care n-au nimic cu sfinții!

Sfânt motiv de sărbătoare,
e Hristos, din Slava mare,
ce-a venit să pătimească,
lumea să o mântuiască!

Eu te-ntreb, creștine bun,
ce sărbătorești acum?
Vrei să-I dai Lui inima,
să se nască El în ea?

De-L accepți în viața ta,
te va binecuvânta.
Totul se va înnoii,
pacea Lui o vei primi!

Pentru tine pe pământ,
S-a născut Acest Prunc Sfânt.
A trăit și-a pătimit,
ca să poți fi mântuit.

Spune: "Doamne, vin și eu,
vreau să fiu copilul Tău.
Shimbă-mă, s-ajung aș vrea,
cetățean în Țara Ta!"

Fericit deplin vei fi,
și ce vei sărbători,
nu-i un moș, dintr-o poveste,
ci un Prunc culcat în iesle!