Sosit-a iar Crăciunu-n zare
Atât de mulți au așteptat,
Ca să se nască iar în iesle
Un prunc în scutece-nfășat.

Pe străzi, prin mall-uri și prin piețe
Cu greu mai vezi vreun trecător,
Doar ici colea câteva fețe,
Ce se grăbesc spre casa lor.

Din ei mai vezi pe câte unul
Întârziat și cam grăbit,
Purtând sub braț cu grijă bradul
Ce trebuia împodobit.

E sărbătoare! Masa-i gătită
Cei dragi s-au strâns ca niște miei…
Se-mpart paharele cu țuică
Și toți ciocnesc în cinstea ei.

La porți, la ușă și ferestre,
Sclipesc luminile frumos;
Câte-un colind aduce-o veste:
“Azi s-a născut Isus Hristos”.

Și uite-așa, din iarnă-n iarnă
Creștini iar sărbătoresc,
Crăciunul, ca pe o sfântă taină,
Dar toți o fac în mod firesc.

Atunci când sunt la adunare
Ca să dea slavă Celui Sfânt,
Găsim un basm în orice cântare:
“Isus se naște pe pământ”.

Și uite-așa ușor minciuna
Ce-a apărut ca și un vis,
A reușit să-nchidă poarta
Celor mai mulți spre Paradis.

Și azi colindele răsună:
“Isus Hristos se naște iar,
În paie jos, culcat la stână”,
O, ce minciună fără har.

Atâția oameni cred minciuna
Ce-a fost adusă printre noi,
Și-atâți creștini cred ca și lumea
Însă în suflet toți sunt goi.

Cum să serbezi că El se naște
Când El este făr-de-nceput?
Cum să spui că El vine-n paie
Când toate-n El s-au conceput?

O, preoți, pastori, voi presbiteri,
Treziți-vă cât mai e timp,
Vorbiți la frați și la prieteni
Cu Domnul Sfânt nu-i de glumit.

Lăsați programele ce-adună
Atâția oameni, fără har,
Opriți pe cei ce cânt la strană
Pe cei ce cred că au vreun dar.

Hristos nu se mai naște-n paie!
El nu mai vine iar ca om!
Și nici în inimi nu se naște,
El intră doar ca mare Domn!

El vine ca să ia-mprimire
O inimă ce-a dezrobit,
De pofte, patimi și păcate
De tot ce e nelegiuit.

Minciuna aceasta este mare
Să crezi că El se naște iar,
Că ar putea din nou în paie
Să vină iar cerescul dar.

El s-a născut umil în paie,
Dar astăzi e un Rege Sfânt,
Ce numai vine printre oameni
Decât prin Duhul și Cuvânt.

Numai sărbătoriți minciuna
Fugiți de basme și povești,
Fugiți de tot ce face lumea
Fugiți de tot ce e firesc.

Fugiți și nu lăsați în urmă
Nici-o părere de vreun rău,
Că tot ce-a fost, este-o poveste
Ce n-are pic de adevăr.

Hristos nu vrea o sărbătoare,
El nu vrea să-I spui “La mulți ani!”
El nu vrea vorbe, nici cântare
Nici un Crăciun din an în an.

El vrea pe veci ca să domnească
În inimă, nestingherit
De-o voie care e firească
Și de un eu nerăstignit.