Cernerea a început,
Pentru cine nu stă lângă Isus
Pentru cine nu stă la locul său,
Și nu ascultă de Dumnezeu.

În sita care a fost lăsată,
Să ne cearnă încă o dată
Iată, căci ea a fost aruncată
În poporul Domnului de odinioară.

Și sita a început,
Să aducă pocăiți la cernut
Să vadă câți vor trece prin ea,
Și care va fi pleava care va rămânea.

Și a început să se scuture îndată,
Să cearnă pocăiții laolaltă
Și cu putere s-a scuturat,
Să cearnă cât mai mulți pocăiți dintr-o dat'.

S-a scuturat un timp îndelungat,
Și când privești sub sită doar câte unul a rămas
Căci ceilalți când au fost scuturați,
Nu au putut să treacă prin ciur să fie salvați.

Și când se privește în sită,
Mii și mii de pocăiți țipă
Căci nu au putut să fie cernuți,
Să ajungă în cer sus.

Acuma sita s-a scuturat,
Și grâul care a căzut a fost adunat
A mai rămas în sită îndată,
Doar pleava ca să fie arsă.

Acuma când știi ce va rămânea,
Uită-te în viața ta
Să vezi, ești grâu ce a căzut,
Sau ești pleavă ce la focul veșnic s-a dus.

Uită-te în viața ta,
Să vezi dacă ai trecut cernerea grea
Iar dacă nu ai trecut,
Știi unde e locul unde pleava s-a dus.

Pe Dumnezeu doar grâul îl interesează,
Să ajungă în cer acasă
Acolo sus în hambarul Său,
În Împărăția Fiului Său.

Tu cunoști prietene dragă,
Sita din a ta viață
Ia vezi, mai ești ca la început,
Un grâu curat pentru cerul de sus?

Dacă nu, prieten iubit,
Acum e timpul să treci la pocăit
Să ieși din pleava grea,
Care va arde cândva.

Pleava odată va fi adunată,
Și în cuptor va fi aruncată
Tu crezi că vei scăpa,
Dacă ești pleavă în viața ta?

Privește bine la Dumnezeu,
Este sfânt, dragul meu
Doar bobița de grâu pe El îl interesează,
Nu paiul uscat cu pleava ce o să ardă.

Bine faci dacă te vei trezi,
Din pleavă să ieși afară pentru veșnicii
Să nu stai în gunoiul adunat,
Să fii aruncat în foc odat'.

Dumnezeu te cheamă,
Să salvezi a ta viață
Să fii un pocăit adevărat,
Un grâu minunat.

Amin