Vestesc un An de îndurare

Isaia 30:18. “Totuşi Domnul aşteaptă să Se milostivească de voi şi Se va scula să vă dea îndurare, căci Domnul este un Dumnezeu drept: ferice de toţi cei ce nădăjduiesc în El!”

Anii zboară ca un vânt de primăvară,
Pentru omul bogat și omul ce ară,
Tu rămâi, Doamne, anii Tăi nu se sfârșesc,
Rămâne și clipa când spre Tine privesc.


Cumpănă de ani, îngerii se adună,
Trâmbițele cerului duios răsună:
-"Domnul nostru, Dumnezeul veșniciei,
Îi asteaptă și pe copiii Câmpiei!

Domnul nostru, Dumnezeul lui Israel,
Așteaptă să-ți întorci privirile spre El!
Veniți cu gândul, trimiteți inima Sus,
Aduceți laude Regelui Isus!"


Îmi trimit privirea cu raza de lună,
Îmi trimit gândul pe a vântului strună,
Îmi scriu dorul meu pe fulgul cel alb de nea,
Și inima-mi zboară strigând "Aleluia!"


Creația toată dansează în roată,
Pe aripa inimii, vin eu la Poartă:
-Stapân al Timpului și al veșniciei,
Mai dă un An Nou copiilor Câmpiei!

Cu oastea cerului îmi plec genunchii,
Îmi ridic și eu spre Tine, Doamne, ochii:
Tatăl meu și Dumnezeul lui Israel,
Îndură-te de cel ce privește spre cer!


Lasă sa curgă pacea Ta ca un pârâu,
De la al Tău izvor, care-i veșnic și viu,
Să fiu săturat zilnic cu mană de Sus,
Rănile mele, vindecate de Isus!


Mai dă-ne un An Nou și cu raze de Sus,
Înflorească ramuri sub Soarele Isus,
Domnul meu și Dumnezeul lui Israel,
Ai milă de cei ce nădăjduiesc în cer!


Trâmbița cerului, duios, iar răsună,
Inima mea, de pe cer, slove adună:
"-Vestesc An de îndurare al Domnului,
Căci Tatăl se îndură de copiii Lui!"


Raze albe de slavă înfloresc pe cer,
Cântece de ciocârlii răsună pe el:
-"Domnul se milostivește de Israel,
Ferice de cei ce nădăjduiesc în El!"