Darul lui Dumnezeu

Ieremia 1/12

"– Văd un toiag din lemn de migdal, i-am răspuns eu.
– Ai văzut bine, mi-a zis Domnul, căci Eu veghez ca să împlinesc Cuvântul Meu."


Zboară anul vechi cu fulgii de zăpadă,
Timpul aleargă, n-are somn niciodată,
La Tronul de har, Noul An se închină:
-"Slăvit să fii, Doamne, a Lumii Lumină!

Cum Soarele   împarte razele sale,
Pe câmpii și pe munți, în adânca vale,
Împarte -ne, Doamne Mare, a Ta milă,
Un Nou An binecuvântat cu lumină!


Ochii tuturor nădăjduiesc în Tine,
De-i migdal amorțit, de-i un om de bine,
A Ta Mână satură tot ce e viață,
De trăiește pe câmpie sau pe gheață.


O pătură albă-i întinsa câmpie,
Un migdal înghețat asteaptă să -nvie,
Își întinde brațele până pe liman,
Așteaptă Darul lui Dumnezeu an de an.


E  un  copac firav, dar  nădejdea-i vie,
Să-i crească ramuri verzi înspre veșnicie,
Domnul meu și Dumnezeul lui Israel,
Ai milă de cel ce în nădăjde-i fidel!"

La miezul nopții, harfe albe  răsună,
Zâmbet și lumină îngerii   adună,
Iar migdalul cel amorțit s-a frăgezit,
Flori albe și roz, pe ramuri, au înflorit!

Anul Nou vine cu fulgi albi de zăpadă,
Migdalul a înflorit ca niciodată,
Mă simt și eu un migdal, cu brațele în sus,
Pline de flori albe de la Domnul  Isus!


Un porumbel alb gângurește  pe un  ram:
"-E Darul lui Dumnezeu și acest Nou An,
Ramura de migdal este plină de flori,
Tu ai în cer un Sfânt și Mare Veghetor!"

-Vino, An Nou, să ne închinăm devreme!
Lăudăm pe Cel ce-i Stăpân peste vreme,
Trăiască Domnul, înălțăm pe Dumnezeu,
Fata Lui strălucească peste noi mereu!