În vremelnicia noastră
„... vedem cum ni se duc anii ca un sunet... ” (Ps. 90:9)

În vremelnicia noastră
suntem fulgii de zăpadă,
vii în lacrima iubirii,
stinși în piatra din ogradă.

Nașterea și moartea noastră
nu sunt vrerea unui om;
pe pământ și-n zarea-albastră
omul e doar un atom.

Viața noastră-i o firidă
printre vii și printre morți
și-n a timpului clepsidră,
rând pe rând, ne stingem toți!

Trecător spre veșnicie
ești supus Neprihănirii?
Porți în suflet bucurie
și Comorile Iubirii?

Dă-ne, Doamne, Tată Sfinte,
timp de-ntoarcere acasă
și primește-ne, Părinte,
cu cei dragi, pe toți, la masă!

Florești, Cluj