Averea noastră, de mame creștine,
Nu stă în slava hainelor, podoabelor:
Mai mult decât Cornelia păgână,
Să ne gătim cu cununa copiilor!
Și poate chiar cu caracterul lor….
Podoaba noastră mai sus-pusă
Să nu fie de-aur, mărgăritare,
Ci-n inimă să fie-ascunsă:
Un duh blând și-o iubire mare,
De-o puritate nepieritoare….
Femeia înțeleaptă-și ține casa;
Doar cea nebună o dărâmă,
Să nu fim „putregai in oase”,
Ci, soțului, să-i fim cunună,
Prin minte-cinste împreună.
De ce-am râvni giuvaere-puzderii?
Cercei pe viață- știm- că purtau sclavii,
Cătușe -reci brățări au prizonierii,
Lanțuri purtau la picioare- ocnașii.
Tortițe în urechi ne-au pus și nașii…
Să dorim, să visăm doar podoaba
Sfântă, aleasă, ce-o vom primi Acasă:
Un inel cu deviza: “Bună roabă”
Și o coroană de împărăteasă,
Când lui Cristos vom fi Mireasa…
Campina, 30-12-2019
Cornelia, mama romana care s-a mandrit cu fiii ei-Tiberius si Caius Grahus, pe cand celelalte matroane se laudau cu bijuteriile lor. Noi cu ce ne mândrim?