Serile de Toamnă, reci...

Serile de Toamnă reci, au făcut să nu se-audă
Corul cel încântător, intonat de mii de greieri,
Care când îl ascultai, întăreau ai minţii creieri
După stresul suportat, după munca cea asudă.

Timpul cel pentru odihnă, din a nopţii feerie
Era întocmai ca o oază, cu miros îmbătătoare,
Când miimile de greieri aflaţi erau în cântare
Sufletul să-ţi odihnească, într-o dulce bucurie.

Munca-i binecuvântare dela Dumnezeu lăsată
Ca omul să nu îşi uite, că-n viaţa sa el e dator
Prin trudă şi în sudoare, să se vadă al său spor,
Să se bucure de grija, ce prin natură El poartă.

În atâtea împrejurări, pe al vieţii scump traseu
Satisfacţii sunt mulţime, pentru sufletul dorit
Când observi câte minuni, ochiul are de pivit
Care gândul ţi-l înalţă, către Bunul Dumnezeu.

Flavius Laurian Duverna
15 noiembrie 2019