Ne-apropiem, încet, încet,
din nou, de un sfârșit de an.
Un an de bucurie sau bocet,
depinde cum a fost al nostru plan.

Ca-n fiecare an, la început,
făcut-am listele întregi, voioși.
Dorințe, țeluri, planuri, ne-am făcut,
dar azi privim spre ele curioși.

"Voi fi mai bun, în anul care vine,
mai iertător, mai blând, și mai milos.
Voi merge mult mai mult la rugăciune,
și Domnului-i voi fi mai credincios!"

Acestea sunt doar unele dorințe,
scrise de atâția frați, surori, plângând,
cu dor în piept și inimi larg deschise,
pe Domnul a-L urma, mai mult, crezând.

Nu vor să dea ’napoi, în greaua luptă,
ci biruiesc ispite și păcat.
Hristos este în frunte iar moartea e înfrântă
spre ținta lor vitejii se-aruncă ne-ncetat.

Ei știu, că lumea-aceasta va trece, va pieri.
Și tot ce va rămâne, va fi trecut prin foc.
De-aceea fapte bune, mereu vor făptui,
și-și strâng grăbiți comoara, cu Domnul la un loc.


Dar tu? De-atâția ani... atât? Privești
la frați, surori, ce iau decizii sfinte?
Poate că ai o listă cu tot ce îți dorești,
crezi „timpul stă în loc”, și nu găsești cuvinte...

Crezi că mai este vreme destulă-n dreptul tău?
Ce îți propui să faci în anul care vine?
Nu vrei să te-ntorci smerit la Dumnezeu?
Te-așteaptă ca un Tată, te-așteaptă și pe tine!

Oprește-te puțin, și pune în balanță:
ce ți s-a oferit, pe Cruce, la Calvar.
Ce vrei să faci de-acuma ’nainte cu-a ta viață?
Cui vrei să i-o închini ca o ofrandă-n dar?

Alegerea e simplă, și e dreptul tău,
să iei decizii drepte, privind vecia ta.
De vrei, ajungi în ceruri, cu Tatăl, Dumnezeu;
de nu, o veșnicie, în iad te vei afla.

Ne-apropiem, din nou, de-al anului sfârșit,
să ne-ntrebăm acum, în fața Lui cum stăm.
O, Doamne, iartă vina și tot ce Ți-am greșit
și-ajută-ne de-acuma mai demni să Te urmăm!