Dumnezeu prin Isus a venit anume
dezbrăcat de slava dumnezeirii,
Pentru ca orice păcătos din lume
să fie dezbrăcat de legea firii.

A suferit de bunăvoie-n locul meu,
Purtând ce nu a meritat să poarte,
Pentru ca omul să ajungă-n Dumnezeu
nemuritor, din bobul semănat în moarte.

Cum aş putea să mă numesc " creştin " ,
Atâta timp cât eu-l păcătos
nu crede în Cuvântul " Da , Amin "
Şi nu devine un " micuţ Cristos " ?

Atâta timp cât Golgota nu suie,
Nu se aşează lângă crucea Ta,
Nu ca să moară, nu să stea în cuie,
Ci să-şi omoare firea, spre-a-nvia !

Sunt om creştin, când fac viaţa mea,
O punte peste lumea de păcate,
Când Dumnezeu cu mine va umbla
Şi eu cu El către eternitate,

Când vin 'naintea Lui ca păcătos,
Cu vocea într-un strigăt de căinţă,
Când mă arunc înspre Isus Cristos
Şi n-am să cad ci voi creşte-n credinţă,

Când zilnic pe cărare Îl urmez,
Cu fraţii într-un cuget şi-o simţire,
Când mi-este Domn, Credinţă şi Botez,
Voi fi cu El - crâmpei de nemurire,

Voi fi în lumea de păcat - tăcere,
Ducându-mi crucea pe Golgota, sus,
Căci după Golgota urmează înviere
Şi-apoi reîntâlnirea cu Isus.

::::::::::::::::::::::::::::::::::

Tu, muribund, ce stai azi între har şi chin,
Trăindu-ţi viaţa fără sens mereu,
Zi : Doamne, lângă crucea Ta, eu vin
păcatul şi-nvierea, eu şi Dumnezeu.