Tânjeam în suspinul din valea pieirii
Iar urletul nopții era tot mai senin.
Dar iată, deodată, corona luminii
Lăsa strălucirea să ardă din plin.

Aievea în tină mai bântuie vântul
Dar umbra mulțimii de oameni s-a dus
Atât mai rămâne: doar dorul si cântul
Ce-așteaptă-n tăcere, să vină Isus.