Scrâşneşte gerul din colţii de fiară,
În cochilie se ascunde visul,
Aşteaptă nesfârşita Primăvară
Când Dumnezeu deschide Paradisul.

Când mângâie arcuşul Raze sfinte
O simfonie amplă umple zarea,
Viaţa explodează din morminte...
Stăpânul cheamă Împrimăvărarea.

În evantai spectral Lumina vie
În marea ca de sticlă se răsfrânge,
În lacrima de doruri din pustie
Şi în cristalul lacrimei de Sânge.

Culorile, cum mintea nu le-ncape,
Din unda Dragostei se-adapă toate,
În agregarea de din ape-n Ape
Sunt florile splendori fără de moarte.

Când Duhul Sfânt ca sabia divide
Gândul îşi scaldă miezul în Lumină
Comunicăm în Duh, fără cuvinte
Armonizând în Dragoste deplină.

Scrâşneşte gerul din colţii de fiară,
În cochilie se ascunde visul,
Aşteaptă nesfârşita Primăvară
Când Dumnezeu deschide Paradisul.