Ce vară fierbinte, lume-n nevoi,
Arde-n foc totul, e de neoprit,
Oameni şi animale au murit!
Nouă nu ne pasă decât de noi!

Ceru-ntunecat plânge în alt loc,
Apele cresc, spre cer parcă urcând,
S-a dezlănţuit iadul pe pământ!
Oare privim noi în Sus, avem ochi? ...

La noi ninge minunat cu fulgi mari,
Şi-ascunde a noastră urâciune,
Îngheţată-n păcatul din lume!
Înţelegem noi, mai suntem umani?

Iarna îmbracă în cojoace iar
Înţepenita noastră simţire,
Isus, Domnul ne cheamă-n sfinţire,
Până nu-i târziu, până mai e Har!

Sunt suflete ca noi şi ard de vii!
Să mijlocim pentru cei aflaţi-n greu,
Să se-ndure El, bunul Dumnezeu!
Tată ai milă de ai Tăi copii!

Amin!