Un nou Botez!

…Înot! …Înot…! Mi-e frig prin apa rece
Ce mă-mpresoară ca un vis amar!
Mă uit în jur! E gata să mă-nece
Oceanul ce mi-e rugă în zadar!

Dar eu înot! Cu fiecare clipă
Speranţa mi se duce-ncet, încet!
Efortul mi-e o mare de risipă,
Iar teama mă-nconjoară indiscret!

Şi totuşi merg! Merg iată, înainte!
Limanul nu se-atinge-aşa uşor!
Mă-ntreb naiv, uitând de cele sfinte,
Dacă trăit-am numai ca să mor? ! ...

Dar dintr-o dat', o mână-mi se loveşte
De-un mic obiect ce n-ar vrea să cedez!
E-o Cruce grea de lemn, care pluteşte,
Parcă-aşteptând s-o iau şi s-o păstrez!

Apuc în mână Crucea din genune
Şi-ntr-un impuls puternic de moment
O-nalţ la Cer, rostind o rugăciune
Spre Cel ce mi-a fost sprijin permanent! ...

…Şi mă trezesc! Aiurea mi-a fost visul?
Mă aflu-n patul meu şi îmi revin!
Nu-mi mai e frig, mi-a dispărut abisul
De ape-mpresurând un vag destin! ...

…Dar ce-am în mâini? E oare o părere?
E Crucea ridicată înspre Cer
Atunci când, disperat, aveam a cere
Să fiu cruţat de temeri şi de ger,

O Sfântă Cruce care-acum mă frige
Şi-mi încălzeşte-un suflet călător!
O strâng la piept, ca inima-mi să strige
Cuvânt curat spre Domnul iubitor

Şi-n pace-aştept alt vis să reînceapă,
Cu-ncredere în Cei din Sfântul Crez
Ce azi mi-au dăruit prin lemn şi apă
Un trai înseninat de-un nou Botez!