Privesc în jur și-mi este teamă... atâta iarnă e în noi...
Atâta ură și-ntuneric... atâtea lacrimi și nevoi...
Departe, arde-un colț de lume și cerul s-a ascuns în fum
Iubirea plânge izgonită și spinii au crescut pe drum...

Privesc în jur și-mi este teamă... mă doare golul din cuvinte
Mă doare chipul fără zâmbet și ruga fără cele sfinte
Mă doare dorul de părinte ce-așteaptă-n prag pe-ai săi copii
Mă dor și visele uitate și sufletele ce-s pustii...

Privesc în jur și-mi este teamă că poate fi un "prea târziu!"
Că oamenii așa grăbiți nici să trăiască nu mai știu
Și mă-nfior când văd durerea cum stoarce lacrimi și suspine
Și nimeni nu-i în astă lume să poată boala să aline...

O, Tatăl meu ce ești în ceruri mă-mchin acum cu reverență
Îngenuncheat la poala crucii mă copleșește-a Ta prezență
Și tainic, sufletu-Ți șoptește: "Atinge-mă încă o dată
Și lasă-mi pacea Ta divină să fiu de teamă vindecată!"

Vulcan-06-01-2020
Mary