Viața noastră-i ca un tren

Viața noastră-i ca un tren,
Pe-aici prin vremelnicie,
Însă cu-n final etern...
Înspre Rai, sau spre Infern,
Ce alegem? Domnul știe!

Undeva cândva-ntr-o haltă,
Am urcat în tren grăbiți,
Fără bani și fără plată,
Spre o lume mult visată,
Ce ne-ar face fericiți.

La urcarea în, , vagon, ,
Primim doar bilet de dus,
Ne simțim ca regi pe tron,
Dar curând la unison,
Ne apropiem de-apus.

În vagoane-i lume multă,
De-orice neam și seminție,
Unii bucuria-și cântă,
Alții au inima frântă,
De necaz și sărăcie.

Ne-am înscris în tren la școală,
Să învățăm rostul la toate...
Cum să ne păzim de fală
Și de lumea imorală,
Cum să trăim cu dreptate.

Călători în trenul vieții,
Viața-i dulce și amară,
Ne trec zorii dimineții,
Cu mireasma frumuseții,
Ca o zi de primăvară.

Timpul trece, parcă zboară,
Ca un puf de păpădie,
În grabă se face seară…
Trenul șuieră în gară,
A chemări spre veșnicie.

Dar în tren o voce dulce,
Zilnic cheamă și duios:
Cine vrea în cer să urce,
Calea strâmtă să apuce,
Prin credința în Hristos!

Curând auzim strigarea:
Capăt de călătorie! , ,
Și-atunci fi-va separarea,
Celor ce-au primit iertarea,
De cei răi, pe veșnicie.

Să ne pregătim acum,
Pentru ziua aceea mare,
Viața trece ca un fum,
E curând sfârșit de drum,
Plâns amar, sau Sărbătoare!

de Teodor Groza
07.01. 2020
Vișeu de Sus