"Dacă ne-am judeca singuri,
n-am fi judecaţi"
1 Cor.11/31



Ia seama paşilor ce faci
Pe cine-n vorbe tu ataci
Cutremură-te când greşeşti
Din ce e rău să te opreşti

Ai dar ce-i altoit în tine
Te-nvaţă ce e rău şi bine
E Dumnezeu în tine pus
Conştiinta-i dar primit de sus

Instinct dumnezeiesc şi floare
Voce în veci nemuritoare
De această voce nu ar fi
Mai sus ca dobitoc te-ai sti?

Conştiinţa-i Dumnezeu în noi
Cu ce e rău face război
Făclie-n inimă ce-i dată
Zilnic îţi cere judecată

Veghează asupra ta oricând
Iţi judecă vorbă şi gând
Ea te-nsoţeşte pe pământ
E martorul care e sfânt

Ea te-nsoţeşte cât eşti viu
Din leagăn până la sicriu
E cartea ce omul şi-o scrie
Pentru arhiva-veşnicie

E om acel care ş- o citeşte
Conştiinta bine-l sfătuieşte
Mereu, mereu dacă-o citeşti
De alţii te deosebeşti

E glasul sufletului tău
Ce niciodată nu-ţi vrea rău
Când ai conştiinta ta şi-i vie
Ai legături cu o veşnicie

Răii vor să-i schimbe soartă
Doresc o conştiinţă moartă
Cuvântul lor cu două feţi
Le şterge orice frumuseţi